Am senzatia ca poate totusi visez si in acelasi timp sunt constienta ca e real.Nu pot sa ma exprim in cuvinte cat de rau imi pare.A trecut suficient de mult timp ca sa raman cu un gust amar acum la capat.Doare!
Ma doare rau pt ca nu ma asteptam si nici nu mi-am dorit sfarsitul.Nici lacrimi n-am sa plang cu toate ca simt nevoia,ma sufoca.
Nu vreau sa-ti reprosez nimic,iti multumesc pentru ce a fost,vei ramane printre cele mai frumoase amintiri.Chiar te-am iubit si inca o voi face pentru cine stie cat timp,in felul meu ciudat poate nu am stiut sa iti arat.Din suflet iti spun cat am tinut la tine n-am mai tinut de mult la cineva.Asa cum tu ai probleme cu increderea nici eu nu sunt departe,desi nu e vorba de acelasi tip de incredere.Tu tii la fidelitate si acolo ai tu suspiciunile.Increderea pe care nu o pot eu acorda e pe parte sentimentala,si eu am stat cu frica si trebuia sa stau mai mult.Tu spui ca nu esti sigur ca nu te-am inselat,dar nu esti sigur nici ca am facut-o...Increderea pe care o aveam eu in tine ee pusa la pamant,tu ai facut ce ma temeam.Mi-ai intors spatele...Iti respect decizia.
Si daca vreau sa ramanem prieteni? Iti zic ca da desi cred ca si tu esti constient de prietenia care nu va fi,noi nu am fost amici inainte de a fi impreuna,nu avem la ce sa ne intoarcem.Ramanem prieteni.Ne vom intalni poate vreodata accidental si ne vom spune cate un "buna" incordat si atata tot.
N-o sa te uit si-o sa-mi amintesc de tine cu drag peste ceva timp,momentan e dureros...Ca sa inchei iti mai spun un ultim "te iubesc" care se pare ca nu a fost sa fie...
